Alfabetul și pronunția
Alfabetul limbii Esperanto are 28 de litere: a, b, c, ĉ, d, e, f, g, ĝ, h, ĥ, i, j, ĵ, k, l, m, n, o, p, r, s, ŝ, t, u, ŭ, v, z.
Scrierea și pronunția în Esperanto sunt regulate și fonetice. Fiecare literă se pronunță întotdeauna la fel.
Majoritatea literelor se pronunță asemănător cu româna.
Vocalele (a, e, i, o, u) se pronunță clar, ca în română. Semivocala ŭ apare numai împreună cu a sau e, formând un diftong (aŭto, aŭtoro, Eŭropo, neŭtrala). ŭ se pronunță ca un u foarte scurt. Litera r se pronunță, pe cât posibil, vibrant, cu vârful limbii. Următoarele litere au o pronunție care merită reținută:
⚠️ Atenție: eŭ nu se citește ca românescul „eu” din eu. Se pronunță ca e urmat de un u foarte scurt.
- C – ț, ca în țară (citrono – lămâie)
- Ĉ – c, ca în ceai (ĉeko – cec)
- G – întotdeauna g tare, ca în gară (gemo – piatră prețioasă)
- Ĝ – g moale, ca în ger (ĝangalo – junglă)
- H – h pronunțat clar (havi – a avea)
- Ĥ – ca un h gutural, asemănător cu ch german sau j spaniol (eĥo – ecou)
- J – i semivocalic, ca în iar (jes – da)
- Ĵ – j, ca în jurnal (ĵurnalo – jurnal)
- S – întotdeauna s, niciodată z (taso se pronunță cu s – ceașcă)
- Ŝ – ș, ca în școală (ŝafo – oaie)
💡 Truc de memorare: literele cu „căciuliță” ĉ, ŝ, ĝ, ĵ sunt sunete speciale, apropiate de c/ș/g/j din română.
Accentul
Accentul cade întotdeauna pe penultima silabă. Vocalele alăturate se numără fiecare ca silabă. Prin urmare:
- te-le-FO-no
- ra-DI-o
- kaj (se pronunță ca o singură silabă)
- a-MI-ko
- ES-tas
- Notă: AN-kaŭ (kaŭ formează o singură silabă).
Fii atent mai ales la cuvinte ca radio (ra-DI-o), care are 3 silabe.
Articolul
În Esperanto există un singur articol, articolul hotărât la, folosit atât la singular, cât și la plural:
- la amiko – prietenul
- amiko – un prieten
- la ĉambro – camera
- ĉambro – o cameră
Articolul nehotărât (un, o, niște) nu se traduce:
- Este un birou – Estas skribotablo.
💡 Reține: în română articolul hotărât se lipește de substantiv (prietenul), dar în Esperanto rămâne un cuvânt separat: la amiko.
Pronumele personale
- mi – eu
- vi – tu, dumneavoastră
- li, ŝi, ĝi – el, ea, el/ea pentru lucruri și animale
- ni – noi
- vi – voi, dumneavoastră
- ili – ei, ele
Pronumele ĝi este pronumele neutru, folosit pentru lucruri și animale.
💡 Pont: nu trebuie să ghicești genul gramatical al lucrurilor. Pentru obiecte și animale folosește ĝi.
Adjectivele posesive
Se formează adăugând terminația a la pronumele personal.
mia – al meu, a mea via – al tău, a ta, al dumneavoastră lia, ŝia, ĝia – al lui, a ei, al său nia – al nostru, a noastră via – al vostru, a voastră ilia – al lor, a lor
Substantivele
Toate substantivele se termină în -o. Nu există gen gramatical în Esperanto. Când este necesar, sexul feminin este indicat printr-un sufix.
- amiko – prieten(ă)
- laboro – muncă, lucru
- libro – carte
- tablo – masă
Pluralul
Pluralul substantivelor și adjectivelor se formează adăugând terminația j:
amiko – un prieten / amikoj – prieteni
tabloj – mese
lernantoj – elevi
viaj lernantoj – elevii tăi / elevii dumneavoastră
⚠️ Atenție: pluralul este -j, nu -s. amikoj se citește aproximativ „amicoi”.
Verbele
Verbele sunt toate regulate în Esperanto.
- Verbele la infinitiv se termină toate în -i:
- lerni – a învăța
- labori – a lucra
- esti – a fi
- Prezentul se formează cu terminația -as. Este aceeași pentru toate persoanele.
- li sidas – el stă jos
- ili laboras – ei lucrează
- mi lernas – eu învăț
💡 Reține: terminația -as rămâne aceeași pentru toate persoanele: mi lernas, vi lernas, li lernas. Nu există liste de forme de memorat.
Verbul a fi
În Esperanto, verbul esti (a fi) este un verb regulat.
- mi estas – eu sunt
- vi estas – tu ești, dumneavoastră sunteți
- li, ŝi, ĝi estas – el este, ea este
- ni estas – noi suntem
- vi estas – voi sunteți
- ili estas – ei/ele sunt
💡 Reține: o singură formă pentru toți: estas. Românescul „sunt/ești/este/suntem” se reduce aici la un singur cuvânt.
Ĉu?
Ĉu este un cuvânt interogativ folosit pentru întrebări la care se poate răspunde cu „da” sau „nu”. În română nu are întotdeauna un echivalent separat; el marchează faptul că urmează o întrebare.
- Acum ei lucrează – Ili nun laboras.
- Lucrează ei acum? – Ĉu ili nun laboras?
- Predă mama? – Ĉu la patrino instruas?
💡 Truc de memorare: ĉu este ca un semn de întrebare pus la începutul propoziției. Îl pui în față și propoziția devine întrebare cu răspuns da/nu.
Da / Nu
Răspunsul la o întrebare care începe cu Ĉu este jes – da sau ne – nu:
- Jes, la patro estas en la ĉambro.
- Ne, la libro ne estas sur la tablo.
Negația ne stă de obicei înaintea verbului.
Kiu?
Acest cuvânt interogativ întreabă despre identitatea unei persoane sau a unui lucru. Se poate traduce prin cine, care, ce.
- Kiu vi estas? – Cine ești?
- Kiu instruisto sidas? – Care profesor stă jos?
Sufixul -ist
indică un profesionist sau o persoană care practică regulat o activitate:
- hotelisto – hotelier
- esperantisto – esperantist
- policisto – polițist
- socialisto – socialist
Sufixul -in
formează femininul pornind de la o rădăcină masculină sau neutră:
💡 Truc de memorare: -in marchează femininul, iar în română îl poți asocia cu perechi precum „profesor/profesoară”: rădăcina rămâne aceeași idee, se schimbă doar marcajul.
- patro – tată
- patrino – mamă
- kato – pisică
- katino – pisică femelă
- instruisto – profesor
- instruistino – profesoară
Există aproximativ 30 de rădăcini masculine, mai ales pentru nobili și membri ai familiei. Rădăcinile pentru animale, persoane etc. sunt neutre ca sex. Există și rădăcini feminine, precum damo, gejŝo, amazono etc.